Biserica Sf. Ilie este construită, după spusele bătrânilor, pe la 1760 de proprietarii moşiei, stolnicii Constantin şi Ilie Palade şi i-au pus hramul Sf. Varvara după numele mamei lor, schimbat apoi în Sf. Ilie, la reparaţia din 1922. Astăzi enoriaşii parohiei le sărbătoresc pe amândouă.
Nici începuturile construcţiei şi nici ctitorii nu sunt cunoscuţi cu certitudine.
Biserica Sf. Ilie este construită, după spusele bătrânilor, pe la 1760 de proprietarii moşiei, stolnicii Constantin şi Ilie Palade şi i-au pus hramul Sf. Varvara după numele mamei lor, schimbat apoi în Sf. Ilie, la reparaţia din 1922. Astazi enoriaşii parohiei le sărbătoresc pe amândoua.
Din sinodicul întocmit în 1875 rezultă că „a început a se zidi din cărămidă la anul 1799 şi la 1800 a fost sfîrşită. Biserica a fost fondată, împodobită cu icoane, catapeteasmă (iconostas), zugrăvită în vopsăle de către Ilie Velvornic Palade, proprietarul moşiei, înzestrată cu cărţi, veşminte şi alte lucruri bisericeşti, apoi a fost reparată de Lascăr Cantacuzino Paşcanu”. La sfinţenie a participat mitropolitul Moldovei, Veniamin, ce avea legături cu satul Sineşti, proprietatea Sfintei Mitropolii.
S-a zidit pentru a se folosi ca necropolă pentru familiile de boieri ce s-au perindat pe moşiile de la Popesti (Palade, Mavrocordat, Cantacuzino, Sturdza). Aceştia au locuit în castelul alăturat bisericii, istoria bisericii aproape că se confundă cu istoria palatului.
Într-un scurt istoric scris de preotul paroh Neculai Butescu, în 1934, se aminteşte de un pomelnic „de pe la 1760” în care sunt pomeniţi Constantin Stolnic, Ilinca Palade şi mama lor Varvara. Pornind de la acele informaţii autorul consideră că biserica a fost construită de Varvara Palade, aşa cum a rămas şi în memoria bătrânilor.
Într-o altă schiţă monografică, finalizată la 16 iunie 1938 de către inginerul V. Al. Mălinoiu, se spune că acest sfânt locaş a fost zidit în 1800, având ctitori pe Ilie şi Elena Palade.
O inscripţie, păstrată pe un chivot de argint, include următorul conţinut: „Această sfântă cutie este făcută de roaba lui Dumnezeu Ilinca la 1782”.
Clopotul poartă pe el anul 1800 ceea ce ne determină să credem că biserica actuală, la acea dată era gata.
Pornind de la aceste informaţii, considerăm că biserica a fost construită în ultimii ani ai veacului al XVIII-lea, probabil între 1795 şi 1800, având drept ctitori membri ai familiei Palade.
Date despre construcția Bisericii, pictură, reparații capitale, reconstrucție:
Biserica Sf. Ilie din Popeşti se află în partea de apus a satului Popeşti. Se mărgineşte la răsărit cu drumul comunal ce merge spre Obrijeni, iar la vest cu Conacul familiei Cantacuzino - Pașcanu, datând din secolul al XVIII-lea și fiind construit în stil neoclasic, fostul castel al proprietarului moşiei Popeşti, Olga Sturza.
Biserica are formă de plan basical cu absida altarului semicircular, iar în partea dinspre apus, în formă jumătate hexagonal. Este construită din cărămidă pe fundaţie de piatră, acoperită cu tablă galvanizată. Turnul clopotniţei, construit din cărămidă în plan pătrat este aşezat deasupra pridvorului, amplasat pe latura de vest, în continuarea căruia s-a ataşat un al doilea pridvor de lemn, în dimensiuni mai mici, cu intrare pe latura de nord.
În interior, naosul şi pronaosul formează o singură navă, cu plafonul boltit, ce se termină într-o cupolă aşezată deasupra naosului, pe arcade longitudinale şi transversale.
Pictură murală nu există.
Catapeteasma, în formă de semicerc, are cadrul de lemn de tei brut cioplit. Icoanele de la catapeteasmă, se înscriu, stilului pictural al secolului al XVII-lea, neobizantin, aşezate în rame câte una sau în grupe de câte două icoane.
Un document din iulie 1817 ne dă o serie de informaţii despre reparaţiile ce s-au făcut la biserica din Popeşti, fără a i se specifica hramul.
O altă reparaţie se face în 1865, pentru ca, în 1879, biserica să fie acoperită cu tablă roşie, aşezată peste vechea şindrilă. În acelaşi an i se face şi o nouă strană de către proprietarul moşiei, Al. Mavrocordat.
După primul război mondial, au loc reparaţii importante. În anul 1927, biserica intră în reparaţii, cu care ocazie se construiesc alte picioare, se ancorează prin interior cu tije metalice, se reface peretele dinspre răsărit, se zugrăveşte, cheltuindu-se suma de 189,750 lei. Această sumă a fost acoperită astfel: 90 mii a fost contribuţia sătenilor, restul fiind adunaţi prin stăruinţa preotului Neculai Butescu, de la Minister, Senat, prefectură, fraţii preotului şi de la acesta. În urma resfinţirii bisericii se schimbă hramul din „Sf. Varvara” în „Sf. Ilie”.
În 1936 s-a făcut pridvorul şi partea din faţă. S-au mai făcut reparaţii în anul 1947 şi 1959, când biserica s-a acoperit cu tablă galvanizată.
Din anul 1984, au fost iniţiate ample şi complexe lucrări de restaurare, finalizate prin consolidarea stucturii de rezistenţă, înlocuirea pridvorului vechi din lemn cu unul din zidărie, efectuarea tencuielilor şi zugrăvelilor specifice. S-au făcut străni (sculptorul Dumitru Gafton, Targu Neamţ), s-au finalizat lucrările de construcţie a Portalului maramureşean (meşterul local Mirel Gradinaru), a Paraclisului de vară, a praznicarului, a clopotniţei, precum şi împrejmuirea curţii cu gard, înfrumuseţarea ei cu plantaţii de brazi şi trotuar rustic cu piatră de râu, amenajarea tuturor spaţiilor şi anexelor specifice.
În 2013, s-a efectuat înlocuirea vechii pardoseali din lemn, prin nivelarea terenului, turnarea şapei din beton, întărirea terenului cu plasă de sârmă sudată, montarea riglelor de stejar, prinderea acestora cu dibluri, izolarea cu polisteren, baterea noii pardoseli.
Lucrările de consolidare și restaurare s-au efectuat după proiectul inginerului Ilie Lazar şi arhitectului Ana Maria Zup, după planurile arhitectului ieșean Nicolae Munteanu, cel care a coordonat consolidarea și restaurarea la înfățișarea originară, a Conacul Cantacuzino - Pașcanu, monument istoric, azi proprietatea prințul Dimitrie Sturdza.
Preoți slujitori de-a lungul timpului
Stefan Dumitriu (1850)
Ioan Dolinescu 1852 - 1912
Emanuel Dragan (1904)
Nicolae Butescu 1905 – 1939
Mihai butescu 1939 - 1974
Dragos Munteanu 1974 - 1977
Leon Dumitru 1977 - 1980
Doru Botez 1980 - 1984
din 1 decembrie 1984 preotul Vasile Matcovici (n. 1958).
Activități/realizări deosebite:
- La 20 iulie 2009, de sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul, Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, a sfințit paraclisul de vară.
- Lansare carte, 20.07.2013: ,,Popeştii Iaşilor – străveche vatră de civilizaţie pentru fiii comunei”, de col (r) Grigore Radoslavescu şi de dr. ing. Elena Florescu.
